prin intermediul planului strategic 2008-2010 nu
au o baza reala, datoritâ faptului câ problème cu
care se confruntâ România si care ar trebui sâ fie
o prioritate pentru autoritâti nu sunt cuprinse în
aceste obiective. În timp ce mai toate spitalele
din tarâ înregistreazâ deficite ale personalului
medical, se închid sectii pentru ca nu mai avem
medici care sâ lucreze în ele, avem chiar si
spitale care sunt pe punctul de a se închide, nu
sunt bani pentru medicamente si materiale
sanitar , Ministerul Sânâtâtii îsi propune sa
reabiliteze spitalele si chiar sa construiascâ altele
noi. Atragerea personalului medical în zonele
defavorizate ar trebui sâ reprezinte un obiectiv
ulterior politicii de mentinere a personalului
medical în tarâ, deoarece necesitatea unui numâr
mai mare de cadre medicale existâ chiar si în
spitalele din cele mai mari orase din tarâ si chiar
din Bucuresti.
3. Concluzii
Potrivit Bâncii Mondiale si evaluârilor
Comisiei Europene, România se confruntâ în
continuare cu probleme legate de sârâcia
prezentâ în anumite zone ale târii si în rândul
unor grupuri ale populatiei, precum si cu
dificultâti ce privesc sistemul de sânâtate,
înregistrând cei mai scâzuti indicatori ai stârii de
sânâtate din U. E.
Este nevoie de o perioadâ lungâ de timp
coroboratâ cu desfâsurarea unor reforme
economice si financiare în vederea îmbunâtâtirii
performantei sistemului de sânâtate si de
protectie socialâ din România. În România
ultimilor 30 de ani, veniturile si cheltuielile cu
sânâtatea au crescut, însâ sistemul sanitar este
unul deficitar, senzatia de lipsuri continuâ sâ
persiste si sâ se accentueze. Managementul
resurselor umane este unul deficitar, în
comparatie cu târile europene nivelul asigurârii
populatiei din România cu personal medical este
inferior. În cazul unor politici neadecvate
numârul personalului medical va continua sâ fie
în scâdere. Medicii din România, atât cei cu
experientâ cât si cei tineri, chiar si studentii se
orienteazâ din ce in ce mai mult spre a-si
desfâsura profesia în strâinâtate. Ecartul existent
cu privire la resursele umane între zonele urbane
si zonele rurale este unul îngrijorâtor. Lipsa unor
politici de reorientare demograficâ a medicilor a
facing and that should be a priority for the
authorities are not included in these targets.
While almost all hospitals in the country
have shortages of medical staff, whole
sections are closing because they do not have
doctors to work in them, we even have
hospitals that are on the verge of closing,
there are no money for medicines and
medical materials , the Ministry of Health
aims to rehabilitate hospitals and even build
new ones. Attracting medical staff in
disadvantaged areas should be a goal after
the one of maintaining the health care
personnel in the country, because the need of
human resources in hospitals in the largest
cities in this country and in Bucharest is still
present.
3. Conclusions
According to the World Bank and the
European Commission evaluations, Romania
is still confronted with problems of poverty
present in certain areas of the country and
among certain population groups, and
difficulties relating to the health system,
registering the lowest index of health in EU
population.
It takes a long time in conjunction
with the pursuit of economic and financial
reforms to improve the performance of health
system and social protection in Romania. In
Romania over the last 30 years, income and
health expences have increased, but health
care is lacking, the sense of deprivation
continue to exist and to grow. Human
resources management is weak and in
comparison with European countries the
population in Romania has fewer medical
staff. In case of inadequate policies the
number of medical personnel will continue to
be diminishing. Doctors in Romania, both the
experienced ones and the young ones, even
students are increasingly moving towards
exerciting their profession abroad. The
spread of the existing human resources
between urban and rural areas is worrisome.
The lack of policies for demographic medical
reorientation has led physicians to focus
human resources in urban areas afecting
health and life quality of population from
299